dupa o stire reala de la antena3, jurnalul orei 21.(9 martie, zi de macinici)

in dimineatza geroasa, maturata de un vant umed, plin de stropi sarati de mare, Dilara se suie in masina. grijile o doborau, iar suflketul golit si-l umpluse cu durere.
usor, cu un sicriu pe capota daciei 1310, porni spre Constantza, unde sotul ei murise in Spitalul Judetean. farame de amintiri se perindau in miscari bruste prin fata ochilor. nu putea plange dar lacrimile curgeau necontrolat brazdand obrazul ars de soare.
era o tacere grea in masina, iar gropile de pe DN zgaltzaiau sicriul ancorat pe capota Dilara tinea strans la piept intr-o punga hainele ce urmau sa-l imbrace pe sotul ei ratacit prin lumina mult prea devreme.
cand au ajuns la morga spitalului, Dilara a inceput sa planga. nu s-a putut da jos din masina. copii si nepotii ducand sicriul in spital asteptand sa se desavarseasca dureroasele formalitatzi.
ghemuita in locul din fatza vazu cu durere cum sicriul plin de toata dragostea vietzii ei este adus si pus pe capota.
drumul inapoi a fost extrem de greu.
acasa, cand a intrat in curte, toata familia plangea in hohote.si, cand au adus sicriul in sufragerie, l-au pus pe masa si au desfacut capacul.
brusc nu mai plangea nimeni. toti inmarmuritzi si cu ochii mari . Dilara spused intr-o suflare:
- hii.. asta nu-i Yusuf, ati adus alt mort! cuum ati luat pe omul asta? unde-i yousuf al meu?
- Dilara, ei ni l-au adus, noi decat le-am dat sicriul! nu ne-am uitat
- aualeeeu,,, unde esti yousufeee…
repede familia s-a mobilizat. a capacit mortul plimbator, l-a legat bine de dacie si s-au intors revoltatzi la spital.
acolo, baga mortul in spital si incep sa urle la primul ce le iese in cale :
- ne-ati dat alt mort, si l-am dus si pana la navodari!
- cum sa va dam mai, alt mort?
- pai e altul. asta nu-i yousuf!
- hai mai! nu va dati seama ce vorbiti? cati credeti ca mor in spital pe zi?
- e suficient 2 (zise unul sopptit), asta nu-i yousuf!
- ia, sa vad! deschide capacul.
astia desfac capacul in holul rece al morgii spitalului si vad acolo un mort de 1.60 imbracat aiurea cu haine de 1.90.
doctorul legist nu mai avea cuvinte. pleaca repede inauntru vorbeste cu superiorii lui si vin toti 3 in hol unde ,in sicriul desfacut, mortul se holba la tavan chiorash.
- cine-i din partea familiei?
- nooi, strigasera toti in cor!
al mai mic nepot al lui Yousuf intreba timid:
-care familie?
- a lui Yousuf
- aa da-da noi!
- deci asta nu-i mortul vostru?
- nu Domnule Doctor, este altul, noi ne vrem decedatul inapoi!
- e o problema, (zise ala mai batran oftand usor)
- ce problema?
- alt mort nu mai avem noi. mai avem decat o femeie. a sucombat azi dimineatza
- cum domn’le? cum nu mai e Yousuf?
- pai nu mai este!
- noi ne vrem decedatul inapoi. unde ne-ati dus decedatul?
- nu stim decat ca nu mai avem altul. dar ce va deranjeaza? e barbat, a fost coleg de salon cu celalalt, noi nu putem sa-l luam inapoi. luati-l si ingropati-l!

brusc telefoane, antena 3 era la usha spitalului. toata familia lui Yousuf a devenit celebra
pe yousuf nu l-au gasit!

romania, tzara in care daca esti depresiv esti tampit. adica da!